Unul din cele mai grele lucruri în construirea unei povești și a unui film este găsirea și construcția unui antagonist credibil. Teoretic, filmele cu supereroi inspirate din benzi desenate ar trebui să exceleze la acest capitol, având în vedere materialul sursă, care ne oferă de foarte mulți ani și chiar zeci de ani antagoniști de prima clasă. Și totuși, dacă luăm ca exemplu cele mai recente filme de acest gen, observăm că la capitolul antagoniști unele nu excelează.
Exemplu practic: Suicide Squad, cel mai recent film al celor de la DC Comics, care nu reușește să creeze un “villain” credibil, în ciuda faptului că eroii filmului sunt toți antagoniști. Cred că s-a ratat o ocazie uriașă prin reducerea Joker-ului lui Jared Leto de la rolul de villain la un rol de “iubit ingrijorat” pentru siguranța lui Harley Quinn. Iar Enchantress, adevăratul villain al filmului, este un antagonist lipsit de motivația care transformă un personaj într-un adevărat “bad boy” (sau girl).
Totuși, antagonistul perfect vine tot din partea unui film bazat pe benzi desenate și, culmea, tot pe un titlu marca DC Comics. Iar acesta este, cum probabil te aștepți deja, Joker-ul interpretat de Heath Ledger în The Dark Knight al lui Christopher Nolan. Dar ce îl face pe Joker să devină antagonistul perfect în acest film? Sau, ca să punem altfel problema, ar trebui să reformulez și întrebarea. Ce îl face pe Joker să devină antagonistul perfect, pe lângă interpretarea incredibilă a lui Heath Ledger?
Să vedem în primul rând de ce este The Dark Knight unul din cele mai bune, dacă nu cel mai bun film realizat după benzi desenate. Multă lume atribuie succesul și calitatea filmului lui Heath Ledger și interpretării sale. Însă trebuie să recunoaștem că marea calitate a filmului este povestea și mai ales conflictul din centrul poveștii. Astfel, vom vedea mai jos de ce Joker-ul lui Heath Ledger este antagonistul perfect pentru Batman-ul lui Christian Bale.
Un lucru pe care l-am învățat anul acesta este că nu ajunge să îl ai pe Joker ca personaj în film pentru a-l face să fie super-tare. În The Dark Knight Joker este mai mult decât un oponent pentru Batman. Este singurul oponent care îi face față și îi pune probleme eroului. Robert Mckee, autorul cărții Story, considerată Biblia scenariștilor, a scris că “protagonistul poate fi doar într-atât de fascinant pe cât sunt și forțele antagonistice”. Iar adevăratul antagonist, indifferent dacă este o persoană sau vine chiar din trăirile interioare ale protagonistului, trebuie să aducă la suprafață adevărata față a eroului. Iar în punctul în care pare că nu mai are nicio ieșire, protagonistul își dă seama că toate alegerile sale au fost rezultatul dorinței antagonistului. Iar aici putem vedea o asemănare între Joker și John Doe, personajul lui Kevin Spacey în Se7en.
Cei de la Lessons from the Script, care au realizat video-ul de mai jos, ne explică faptul că Batman și Joker nu se luptă pentru sufletul umanității, ci doar pentru sufletul orașului Gotham. Ceea ce înseamnă că o criză specifică, locală, poate fi la fel de interesantă că una de care depinde întreaga omenire. Este un paradox, având în vedere că în majoritatea filmelor cu supereroi soarta întregii lumi atârnă în balanță. Un lucru pe care Joker îl știe este că Batman nu poate ucide datorită codului său moral, astfel că vrea să îl convingă pe Batman că trebuie să îl ucidă pe el, să facă acel lucru pe care nu îl poate face. Iar când Batman refuză, Joker începe să ucidă oameni la întâmplare, morți care sunt o consecință a alegerii eroului.
Concluzia este că Batman nu ar fi putut deveni cu adevărat The Dark Knight, așa cum ajunge la sfârșitul filmului, fără existența Joker-ului. Joker este de fapt o oglindă care îi arată lui Batman cea mai rea parte a sa. Joker crede cu adevărat că el și Batman sunt destinați să facă acest lucru pentru totdeauna.
